in tihna

Un bătrân citeşte un ghid de hipnoză pentru începători.

Fata lungană cu nasul cocârjat, cu părul drept şi vopsit îi face poze prietenei ei cu buze groase, roşii, plinuţăgoth, şi-i spune cu vocea tremurând, doamne cât îţi urăsc ochii ăia. Ce? Ochii tăi. Îi urăăăăăăsc ohmygod. Se bucură amândouă, prima scăpată de o presiune de pizmă, ca şi cum ar fi rezolvat ceva iar frumoasa se bucură regulamentar, puţin plictisită şi îngăduitoare dar în căutare de altceva. Trec printre scaune împreună toată seara, râd demonstrativ, nu vorbesc între ele decât rar, se uită la lume, una trufaşă, cealaltă chemător-rugător.

Scaune târşâite pe podea scuzaţi v-a căzut
VH1 tropăit râsete ooooooooo

O fată bea ceai. Pleacă în cuba dar se teme să fie singură şi poartă ştrampi roşii sau alte culori ţipătoare. Îi vin bine.

45 de ani, unul cu mâinile pe genunchi, celălalt degajat cu braţul petrecut pe după scaun dar amândoi cu ceva cuminte, retractil. Beau bere, le place. Sunt intimidaţi pe rând de chelneriţa girl-next-door, de tinerii care au trecut siguri de ei până la masa din spate, de fetele marlboro, de toate fetele, de cerşetorul scund, cu mers de cazac, într-o mână ţine ghiocei, cu cealaltă te mânjeşte.

Case înalte case scunde vitrine maşini stau
bat cu degetele peste bord, şterg ochelarii, verde scrâşnescpornesc

O fată se arată toată frumoasă şi-i povesteşte colegului îndrăgostit despre machete cu copăcei. El nu se satură.

Un băiat - locuieşte cu mama lui, cu sora şi cu concubinul mamei. Are 13 ani dar arată de opt. Îl vezi prin vitrină cum merge cu picioarele depărtate, într-un balans nefiresc printre maşinile de lângă trecerea de pietoni. O căciulă şi o haină cu steaua. Ca să-i arate mamei lui că toate curelele sunt de fapt din iubire şi construirea caracterului, dintr-o uscătorie la etajul 9.

Un câine se strecoară.

Andrei vine de la şcoală. Iese în fugă pe poartă, se strecoară cu ghiozdanul de-a latul printre doi băieţi de la telecomunicaţii, fuge primii 10 metri, trece pe lângă casa masonilor cu sârmă ghimpată, lasă degetele peste gratiile de fier ruginit să facă ptptptpt, îşi saltă din când în când ghiozdanul pe umeri, îşi pune haina prin bretele, are părul lipit de fruntea transpirată. Acum nu se grăbeşte, “tărăgănează” cum spune învăţătoarea care urmează să iasă la pensie. tărăgănează tărăgănează tărăgănează cum sună. Se gândeşte la Ivan cel groaznic, cum să-ţi spui groaznic, cum să nu dea nas în nas cu Alina, cum să arunce sandvişul la gunoi, trece strada, o raţă pe lacul mizerabil, la stânga autobuz, urcă, stă în picioare, un bătrân îl întreabă în ce clasă e, se trage când bătrânul îl prinde de gulerul tricoului, sub bărbie şi-l întreabă dojenitor de ce umblă aşa dezbrăcat, abia aşteaptă să coboare să se şteargă pe gât unde a fost degetul ăla ascuţit şi aspru. Stă să plouă. Urcă Mira şi prietena ei în partea cealaltă. Se-ntoarce şi se face că nu le vede, se uită concentrat pe geam, cu spatele la bătrân şi la fete. Coboară amândouă treptele deodată, sare în stradă, mai împinge odată ghiozdanul în sus, apoi îl întoarce, deschide şi scoate o pungă mică, un sandviş cu brânză topită, mirosind a hârtie şi acum diform. Se uită în sus la etajul 3 - nimeni, aruncă sandvişul, ce porcărie.

Dimineaţa soare

şi acum plouă

- ştiţi şi voi cum e.

În camerele voastre

nu intră nimeni

nici la 4 nici la 11.

De la geam e strada

undeva jos

şi hotelul cu asiatice

le văd noaptea

unii, alţii rulează

se schimbă între ei.

oameni care îşi

întind hainele

caută în bagaje, fetele

îşi aşteaptă rîndul la baie.

O zi sau două şi apoi

probabil trec în altă

gară cumpără alt ghid turistic.

-

Nici eu nu rămîn de tot

şi mie îmi dă

Server not found.

-

Ferice pavajul ferice

crăpătura ferice plăntuţa

Ce e cu ea aici?

Cum se descurcă printre

picioarele şi cîinii

ăştia care o molfăie

o marchează necontenit.

Te felicit ierbuţă!

eu nu-s ca tine

numai

o pasăre bizară

între convalescenţe accidentale.

-

Şi nici n-o mai văd

-

dar

prima muscă din an

joacă invizibilă

în camera

din care am ieşit.

A man is rich in proportion to the number of things he can afford to let alone.

I once had a sparrow alight upon my shoulder for a moment, while I was hoeing in a village garden, and I felt that I was more distinguished by that circumstance that I should have been by any epaulet I could have worn.

Live each season as it passes; breathe the air, drink the drink, taste the fruit, and resign yourself to the influences of each.

Men have become the tools of their tools.

Man is the artificer of his own happiness.

I went to the woods because I wished to live deliberately, to front only the essential facts of life, and see if I could not learn what it had to teach, and not, when I came to die, discover that I had not lived.

Our life is frittered away by detail. Simplify, simplify.

Uite comoara

din lac

Urcă feriga

pe trunchi

Frunza îi saltă

domol.

Condens trece la margini Condens revine

pasat la milimetru Condens în hău

se pierde din lumină de poiană în

lumină de tufiş Condens încetineşte lîngă

dîmbul opintit.

Liliacul poartă digresiuni

în aer.

Lichenii se feresc

de apă

Un răsfoit tiptil în Eocen

Lemingul înhaţă elitra cărăbuşului rubiniu şi dispare sub pămînt.

Salonul tehnic, pasul mai greu, spatele mai drept, laptopuri desfăcute, hârtii de zahăr aruncate nervos pe masă, prezentări care rulează nesupravegheate pe pereţi. Doi bărbaţi cu nasuri mari şi ascuţite, costume bleumarin, beau cafea din pahar maro de plastic deodată, repede ca şi cum abia aşteaptă să-şi spună unul altuia ceva.

Dincoace, bătrânul cu haină de piele, faţa roşie şi părul alb, mustaţa ascuţită de montaniard sau de ministru austriac, poşetă vag de damă, o plasă de pânză a unui magazin de plante naturiste. Toată viaţa a încercat să facă să crească amărâţii de tuberculi miniaturali, acum 5 bobiţe transpiră în borcanul cu capac de staniol.

În cortul rece,

Se discută sleit.

Standurile par albe.

Dar nu sunt.

Băiatul politicos, cu haine cuminţi de adult tânăr proaspăt coborât din vagonul de dormit, cămaşa verde, puloverul negru, părul tuns curat şi patofi de om mare, mănâncă bomboane şi abia aşteaptă să meargă acasă, se însufleţeşte puţin când se bucură că el este economist şi nu cercetător. Apoi regretă că toţi colegii lui sunt la Geneva şi el trebuie să stea singur aici. După asta rămâne singur şi citeşte un ziar indiferent, îşi trece timpul-se gândeşte.

Se împărtăşesc lucruri, sigur, am încercat şi cu o mie de bolţuri, da, am participat, nu unul dintre cei mai mari, cel mai mare, sigur, venea pe la institut, privirea absentă dar zâmbetul lăţit: şi eşti nou pe aici? Toţi ştiu despre ce vorbesc: faşe elastice, compresoare hidraulice, măşti de gaz omologate, centre de transfer tehnologic, rotative, dispozitive de prindere, aerul – un mediu prea elastic, gog constantinescu, pişcoturi şi şampanie, variaţii ale echilibrului hidric, cuptorul electric clasic.

Şi specia aia zbanghie, cu pălărie de pescar, blugii din anii 90, laptop dell alb-ultimul răcnet, ceas electronic casio din plastic shockresistant, schiţe pe care se văd greşelile şi ştersăturile de gumă în lumina de neon. Rău îmbrăcaţi dar cu o voioşie, dau din cap afirmativ-mândru în faţa panoului forumului inventatorilor români.

- A nu, la Leordeni aveam şi noi aşa ceva…

- La staţie?

- Da, acolo. Dar n-a mers. Dincolo ce-aveţi?

- Un polizor pentru traverse de cale ferată.

- Dar traversele sunt din lemn putred!

- A, scuze, şine am vrut să zic.

Băiatul singur cu invenţia lui: caruselul-parcare. Un centru de cercetare din moldova cu invenţia lor – igiena este semnul unei civilizaţii! Femeia în trening cu invenţia ei: aparatul de gimnastică medicală, ca un instrument nu foarte complicat de tortură. Bătrânul în fulgarin albastru şi geantă maro, păr alb, rărit pe creştet şi invenţia lui: studenta care seamnănă cu Daniela Nane şi se miră voios la boabe de năut în borcan. Femeia cu ştrampi de dantelă şi pantofi cu toc se alintă să iau şi eu nişte caramele. Ea a făcut-o ca şi cum i se cuvenea, ce bine era dacă nu spunea cu voce tare.

Bărbaţii cu mîinile în buzunare peste sacou, pas încet, importanţă. Şeful inventatorilor, un fel de inspector gadget în fulgarin albastru şi el, cu o aluniţă albastră, nobilă şi mustaţă de husar. Oamenii merg în grupuri, se vede că nu se cunosc bine, au entuziasmul ăla de stat la hotel împreună, mic dejun completinclus, cine are un foehn? În cazurile astea ajută să fie o femeie în grup şi atunci doamna marta de la proiectare înfloreşte feminină, faptul că poartă ciorapi de nailon te poate izbi şi înduioşa.