in tihna

Sufletul e un ţinut fără margini precise

Nu e sigur că un cîmp

îl poate umple

sau că un şir muntos îl va împrejmui:

pluteşte (auto-reglîndu-se) ca masa continentală.

unde creşte cel mai mult

sporindu-şi solurile adînci

(exact proporţional):

nu curge tot într-o singură direcţie: este o despărţitură:

încrengături de rîuri împrăştiate ca umbrele arborilor pe

coline înzăpezite : afluenţi, şuvoaie, lacuri alpine:

mlaştini stătute de liliac:

e schimbător, are climă: revărsări abundente

îl sapă; aluviunile îi schimbă

greutatea şi conţinutul:

vîrtejuri îl traversează

sau zăbovesc în vălmăşagul lor ca ordini izolate:soseşte luna:

are suprafeţe sterpe:smîrcuri, ce sporesc din ele însele

o creştere în distrugerea creşterii,

mutaţii în structură,

turbă ce invadează buştenii de plopi sau stejari:pietre semi-preţioase

şi metale alese se precipită din apa noroioasă în mîl:

e o zonă de balans, chiar aşa, ţinută să nu basculeze,

cumplite ape întunecate, ţipari sălbatici, contracurenţi:

un habitat, o ecologie exactă a formelor,

intimă într-un anumit grad

tolerabilă, nu în totalitate auto-destructivă: o crustă abundentă

un ferment, spumă din străfunduri

dar mai adîncă decît adîncurile; de asemenea:un gol, o bulboană:

ar putea să fie sferic, lumina şi cunoaşterea să fie numai

irisul şi deschizătura

către metodele sale întunecate de a privi: cum vine

şi se retrage, rupturi şi însănătoşiri,

vîrtejuri şi încremeneli:soseşte luna:teren