Outside
xxx
Deschid geamul
las mingea să-mi sară în braţe
îmi pasă, da, da, o strâng în pumn
apoi o arunc înapoi
O înapoiez, se spune, pe geam
şi împinsă o doză din delicateţea
mea maniabilă
se trezeşte pe două picioare
Iubirea mea se uită la oameni.
După două zile o să aibă glumele ei, sigur,
n-o să se deosebească de tine.
Ştii asta ?
Ştii multe ?
După ce o să afli o să ştii că ai
o să ştii să ai ?
Şi o să ne bucurăm că avem ?
orele de azi şi orele de ieri
un varieteu la pândă
pentru sportul delirului meu
pentru sportul delirului tău.
xxx
Dar pneuma mea trece prin glezne ferme
Dar „sărăcia cu duhul înseamnă că omul
să fie într-o asemenea măsură eliberat
de Dumnezeu şi de lucrurile lui, încât,
Dumnezeu, dacă vrea să lucreze în suflet,
să devină el însuşi locul unde vrea să lucreze.”
Finalul se lasă aşteptat.
şi îmi mai pare că el îndeasă plămânii
îi înfundă de aer, să pocnească
sub soare şi sub pleura făpturilor cu
care îngân.
Aici pot încuviinţa orice,
în ochii lor vântul
se joacă fosforescent şi fără cuvinte
Cantitatea de lumină pe care o duc îmi
înnegreşte degetele, le dedică o secundă
muzicii palatale
în care creierii pleznesc asfaltul.
Nu vorbesc.
Suprafaţa liliachie pe blană
sub călcâi
Apa ei
pe spate
pe unghii şi degete
În ochi, din ochi va face
întuneric azi.
xxx
E puţin frig
Se-mbată când simte alunecarea
Toată vara cu mâna pe el
A lăsat trei cuvinte şi frigul
De la ceilalţi nu a ştiut să ceară
măcar un stern în care să continue
Când l-au slobozit prin lume
i-au arătat cum se face schimbul
Picior peste picior se-ntinde
corp lângă corp
Şi sufletul lor îl răscumpără pe-al său
Nu a vrut. A spus
E puţin frig
Şi fără o frază – vântul l-a purtat
dincolo şi aici
Cu nimic, puţin nimic frig.
xxx
Puţine cuvinte şi
puţină teorie.
S-a întins pe gingie roşu
Dar asta e numai o fericire
a minţii.
Dacă laşi multă apă curge din
gaura de jos – şi inundă
gaura din podea.
N-o să facem nimic împreună
Aşa presimţi
Deja e august. Pentru tine
s-au împletit şi despletit stilurile
au zburat aripi şi au umplut spaţiul
A fost prea greu să mă dezmierd
în fiecare minut, cu fiecare zeu
Pentru tâmplele lor nici degete, nici buze.
xxx
Că praful lor s-a dus dracului,
distracţiile nu acoperă vidul
vidul nu acoperă diferenţa
diferenţa nu acoperă emisferele nebuniei
Aştept.Să aştept. Să apară şi pe carnea ei
viaţa ei, lăcomia prin care balotul nostru
de stropşeli se destinde
Îmi place foarfeca şi exemplul cu care ni se vâră în
stern, în pielea goală, în aranjamentele gramaticale
Flatus, flatus roşcat se scurge prin şanţuri
Îmi place foarfeca şi vaporii de adevăr de sub limbă
Îl iau uneori de pe stradă şi-l întind şi nodul
alboi se înghite altădată.
Nicicând , adică altădată, aşa cred că
am dreptate
Vine şi dacă vine înseamnă că oricum
nu sunt pregătit îndeajuns
xxx
Şi ei au ieşit şi s-au
spălat pe pietrele de la râu
pentru un an de temeri
Au vărsat apă pe tibii
Cu ei te întâlneşti şi
îi vezi bolnavi
Se mişcă şi vorbesc de boli
Pe ochi firicelele unui oraş
prin care au trecut şi s-a încrustat dorinţa
Covata acestui ritm, un om e ocupat
de covata lui, ochii lui,
o gâlmă de coridoare
ce se scurg împleticite sub bulă
Dacă s-a rupt ceva
nu cred că am cuvinte
Dacă se îndepărtează totul şi
respiri ca o fantomă – cuvintele
le laşi pe cealaltă parte a clipei
Crezi că o să izbucnească odată ceva?
Chiar şi corpuri, chiar şi tandreţe
chiar şi limpezimea fiecărui nor în
noapte
