Soţiile care au luat în greutate după naştere vorbesc la telefon cu mamele. Soţiile care încă n-au luat în greutate mănâncă seminţe şi răsfoiesc reviste în balcon. Soţiile îndârjite conduc maşinile înapoi de la hypermarket. Soţiile cu experienţă umblă pe tocuri, au cocuri înalte şi părul vopsit, mută copiii frumos îmbrăcaţi dintr-o parte în alta şi comentează pantofii. Soţiile timide aşteaptă musafirii şi verifică oale, vinetele nu se coc destul de repede, lăcrimează, părul le miroase iute şi soţii le pupă veseli în trecere. Soţiile vinovate vorbesc mai tare decât toţi. Spun să audă toată lumea “întâi să vorbesc cu soţul”, trag de braţ, mustră vorbe nepotrivite, spun unde o să se mute mobila, spun cu siguranţă “nu mai avem destulă smântână”, aleg flori de mers în vizită, culeg scame de primit în vizită, spun grăbit şi tot cu voce tare “aici ne-am gândit să punem un raft”.
Anonim a zis,
mai 19, 2009 la 9:33 am
tu sau cori?
vm a zis,
mai 19, 2009 la 3:34 pm
cori
andreidobos a zis,
mai 20, 2009 la 10:43 pm
spuneam că la un moment dat am trecut cu mașina pe acolo împreună cu niște prieteni și că era îndeajuns de dimineață și nu foarte cald, pentru ca spațierea aceea unică, formată din lumină și temperatură, să se manifeste.
și în locul acela era puțină vînzoleală, ca într-un început de lume semi-urban, cu ceva somnolență și poate cu miros de rufe proaspat spălate- deși, dacă mă gîndesc mai bine, detergenții stradali puteau fi vinovați pentru asta as well- și la un moment dat am trecut cu mașina pe lîngă o curte și tu, sau cineva asemenea ție, stătea în curte, sau în afara ei, în slow motionul matinal raportat la viteza mașinii si am vrut să zic că te-am vazut, dar totul a fost infinitezimal și totuși îndeajuns cît să procesez (nu îndeajuns ca să mai spun ceva) și n-am mai zis nimica, am tăcut, dar acum că citesc chestia asta, Flashes before your eyes a răsărit cu prospețimea cu care te servește o nouă chelneriță în primele ei zile la insomnia și era un loc într-adevăr pentru Soțiile și pentru avatarurile lor diafane.