in tihna

Domnul K. vinde vişine din portbagaj, le scoate cu mâinile alb-albăstrui. Ele se crispează pe câte o jumătate de kilogram cu tot sâmburi şi codiţe. Nu au fost stropite niciodată. Sunt culese de socrul meu, ştiţi, dânsul este fratele domnului Laszlo. Se bucură să păstreze lădiţa, el păstrează pahare de unică folosinţă, are un turn întreg pe birou, nu are cum să-şi pună obrazul, scrie e-mailuri politicoase, înjură în ungureşte, îl doare stomacul, alege şosete şi tricouri cuminţi pentru cei trei copii care mai apoi le dispreţuiesc, este uşor de contrariat, dă restul exact, îşi scuză inconsecvenţa, ţine stocuri de papetărie, regretă vremuri mai bune, se teme de şef, se teme de colegi delatori, are păr roşcat şi pistrui pe braţe, are compasiune pentru morţi şi mănâncă sandvişuri ca să economisească. Când a vrut să spună ceva frumos, toată luma a înţeles greşit.

pusztai_kolozsvar_2009_c