haiku de Issa 1 (trad.Dan Constantinescu)

Aş putea s-o mănînc

zăpada asta care cade

atît de lin, atît de lin.

Reclame

Bukowski despre poezie

scan0006.jpg

Ioan MOLDOVAN – Mierla, mierlele (inedit)

cred că au căpiat mierlele în plină iarnă

la şase fix de dimineaţă ori de seară

încep nene să cânte ca descreieratele

plouă ninge e cald e frig ele una două cântă

ca-n secolul nouăsprezece de odinioară

cineva le-a plasat aici între blocuri în nuci şi-n pruni urbani

să ne înnebunească la cap

să simt un gol în stomac

nişte milenariste fără jenă fără program

la un moment dat o să ies pe geam de-aici

de la etajul perfect şi îngăduitor etajul şapte

voi intra şi eu în clubul lor select

ce are pe stemă doar cifra cinci

da, mierla, mierlele toate sunt un intelect

deconstruind vivace viaţa din moarte

Fără Maria Treben

 

Două fete trec prin dreptul lor. Îi tămîioară, sută la sută. Nuuu. Ăştia-s toporaşi. Vai de cînd n-am mai auzit de toporaşi. de la grădi. Şi se ceartă puţin în glumă şi se aude un pic tremurat fiindcă rîd în timp ce vorbesc. Una se apleacă şi frămîntă floarea indigo. Şi tămîioară sună frumos. Şi toporaş. Vezi că arată ca un topor? Rîd şi nu se mai aud, au mers. Un cîine trece mai departe, puâin săltat, se opreşte, se scarpină şi porneşte oblic peste părculeţ. la ora asta nu trece foarte multă lume.Aici bate vîntul mai tare fiindcă-i la marginea oraşului. De jos de tot nici nu se văd vîrfurile tuturor copacilor. Aici locuiesc mulţi bătrîni, îţi dai seama fiindcă se plimbă încet de tot în trening şi cu vestă şi pleacă cu plase de acasă cînd trec către magazin. De la blocurile cu apartamente de patru camere vin cîteodată copii. Tu poţi face stîndînmîini? O, doaaaaaaaaaaamnee.

slicedgoose.jpg

Acum nici ele nu mai ştiu dacă-s tămîioare sau toporaşi. asta a rămas. Dacă ar fi toporaşi ar fi băieţi, dacă ar fi tămîioare ar fi fete. Florifete. Şi mai încolo, dacă ar fi toporaşi ar fi de război, dacă ar fi tămîioare ar fi de biserică. Tă. To. Tot mici, pe drept. Una s-a strîns şifonată. Cărămidă lucitoare dă doamne să fie soare.

Poem din „Viaţa fără nume”(1980) de Ioan Moldovan

ţigări răsfirate pe talgerul balanţei

vînzătoarea le-a aruncat ca pe nişte beţigaşe

aştept să spună ceva ocult

trei lei spune

încrederea în propiile puteri spirituale mi se clatină

afară e lumină cu plesnet

vigoare de dimineaţă

pe şosea trece o căruţă cu fîn

în fîn doarme o femeie

pe cuvîntul meu

i se văd tălpile

zeamă roşie uscată

cum o fi călcat fragii aceia

visaţi azi-noapte?

3 Semne

1. De trei zile vîntul bate dinspre Nimule

asta e semn că lunile de mijloc

vor aduce mai repede stolurile de găini de Sudan

ceea ce sperie pe toată lumea – Angewla a dat din cap –

şi s-a închis o zi să se roage.

2. Pe marginea stîngă a rîului

s-a înmulţit salata, acum e

mai dificil să treci înot înspre sat

cînd s-a încumetat Kaba Adjin

l-a prins un hipo şi i-a smuls un braţ

(era un mascul nou – pe care nu l-am numărat)

De-abia a reuşit să iasă la mal

să se ascundă în şoproanele satului vechi –

se temea să nu îl încolţească haita

aşa că s-a urcat pe acoperişul unei colibe şi

a strigat pînă au venit să îl ia.

Anni a plîns de necaz şi a aprins focuri în vinerea şi sîmbăta următoare.

hipo.jpg

 

3. Era unu bantu, îl strigam Lutaya, fusese porcar

şi acum îl lăsaseră să urce la cîmpie cu vitele.

Cînd s-a întors acum cîteva zile ne-a spus bîlbîit

că îi dăduseră drumul

şi că de la Kabalaghe în sus – pînă la cataracte – Nilul

aprope secase.

De pe stîncile lui Speke

a văzut cele două braţe ce cotesc înspre noi –

numai cu noroi şi crocodili învrăjbiţi ce se ascundeau

în hiacintul de apă.

La asta – baba Andebe mi-a spus să notez toate semnele pe un sul,

Să îl rulez în foi de kato

Şi să le arunc în groapa dinspre miazăzi.

Racul Raikonnen (astacus fluviatilis)

Era odată un rac. Trăia pe marginea unui râu, mai sus de locul unde oamenii vin vara să spele covoare. Mai sus de o platformă de beton armat din care se văd, pe margini, prin apă, armăturile ruginite, roşii-verzui, de groază. Locuia sub un stufăriş, sub o salcie, în mâl. Mănâncă alge, viermi, moluşte, bacterii, detritus şi alte crustacee mici. Merge sacadat, lasă urme ascuţite, mărunţele dar adânci.

Are curaj, coordonare, atenţie distributivă. Se antrenează în fiecare zi: înot, mers înainte, mers cu spatele, rotiri rapide. Stă încordat după orice sunet, se întoarce repede dacă apa vibrează lângă el. Dacă ar fi avut cât de cât idee, s-ar fi numit Raikonnen. Când din salcia de deasupra malului ajung frunze în apă, fuge repede şi aşteaptă mîlc în mîl, bleacs.

În tufă de obicei este multă animaţie: pietricele ovale turtite care sar de două-trei ori (un lac ar fi mai bun, o baltă) o broască, o sticlă de cappy ice fruit veche, peşti, puiet de peşti, momeală scăpată din cârlig, un şarpe subţire, gri, tremur de başi din ştrand, pişi de pescar troscănit. Noaptea mai mult o fojgăială. Câte un greier, un cosaş. Toate se aud ca certurile vecinilor când stai în cadă.

Racul nu era nici melancolic nici exuberant. Disciplinat, poate, fizic activ. Într-o seară, cînd auzeai broaştele mai mult decît orice, pe lângă mal a apărut o spumă albă. Cu moţuri mai dense, mai rară pe margini. De fapt racul nu vedea decît marginile şi vîrfurile. 2D din gaura lui din mîl. A urmărit-o puţin cu privirea, a trecut şi iar se văd doar păianjeni de apă. Nici lor nu li se vede decît locul unde picioarele ciupesc apa.

Racul uitase deja spuma, care se scursese de pe o dacie spălată mai sus, unde apa nu ajungea mai sus de glezne. Deodată, prin faţa lui trecu o sferă portocalie. Se învîrti în rotocoale de două ori în câmpul lui vizual şi dispăru. El se repezi înainte dar nu apucă să vadă mai bine ceea ce de fapt era partea plutitoare a unui elastic de păr din frotir. Se întoarse la locul lui, mai încet.

De data asta zgomotul se auzi de pe mal. Fîşîit şi bufnit în pămînt, fîşîit şi bufnit în pămînt, şi tot mai îndepărtat, fiindcă rezonează mai înfundat, aşa trebuie să te orientezi, judecă el. Pupatul nu-l auzi fiindcă era exact frecvenţa de la care în sus crustaceele sunt surde. Se întoarse către rîu. Nimic nu poate înlocui un somn sănătos.

un videoclip minunat pt o formatie de exceptie

lunca visagului

lunca-visagului.jpg

« Older entries