Ze Man


A man is rich in proportion to the number of things he can afford to let alone.

I once had a sparrow alight upon my shoulder for a moment, while I was hoeing in a village garden, and I felt that I was more distinguished by that circumstance that I should have been by any epaulet I could have worn.

Live each season as it passes; breathe the air, drink the drink, taste the fruit, and resign yourself to the influences of each.

Men have become the tools of their tools.

Man is the artificer of his own happiness.

I went to the woods because I wished to live deliberately, to front only the essential facts of life, and see if I could not learn what it had to teach, and not, when I came to die, discover that I had not lived.

Our life is frittered away by detail. Simplify, simplify.

Reclame

gilles clement

The Borneo pygmy elephant

Messel

Uite comoara

din lac

Urcă feriga

pe trunchi

Frunza îi saltă

domol.

Condens trece la margini Condens revine

pasat la milimetru Condens în hău

se pierde din lumină de poiană în

lumină de tufiş Condens încetineşte lîngă

dîmbul opintit.

Liliacul poartă digresiuni

în aer.

Lichenii se feresc

de apă

Un răsfoit tiptil în Eocen

Lemingul înhaţă elitra cărăbuşului rubiniu şi dispare sub pămînt.

o melodie stupida care ma tot bantuie

Braiding machine for accomplishing textile cord with square cross-section.

Salonul tehnic, pasul mai greu, spatele mai drept, laptopuri desfăcute, hârtii de zahăr aruncate nervos pe masă, prezentări care rulează nesupravegheate pe pereţi. Doi bărbaţi cu nasuri mari şi ascuţite, costume bleumarin, beau cafea din pahar maro de plastic deodată, repede ca şi cum abia aşteaptă să-şi spună unul altuia ceva.

Dincoace, bătrânul cu haină de piele, faţa roşie şi părul alb, mustaţa ascuţită de montaniard sau de ministru austriac, poşetă vag de damă, o plasă de pânză a unui magazin de plante naturiste. Toată viaţa a încercat să facă să crească amărâţii de tuberculi miniaturali, acum 5 bobiţe transpiră în borcanul cu capac de staniol.

În cortul rece,

Se discută sleit.

Standurile par albe.

Dar nu sunt.

Băiatul politicos, cu haine cuminţi de adult tânăr proaspăt coborât din vagonul de dormit, cămaşa verde, puloverul negru, părul tuns curat şi patofi de om mare, mănâncă bomboane şi abia aşteaptă să meargă acasă, se însufleţeşte puţin când se bucură că el este economist şi nu cercetător. Apoi regretă că toţi colegii lui sunt la Geneva şi el trebuie să stea singur aici. După asta rămâne singur şi citeşte un ziar indiferent, îşi trece timpul-se gândeşte.

Se împărtăşesc lucruri, sigur, am încercat şi cu o mie de bolţuri, da, am participat, nu unul dintre cei mai mari, cel mai mare, sigur, venea pe la institut, privirea absentă dar zâmbetul lăţit: şi eşti nou pe aici? Toţi ştiu despre ce vorbesc: faşe elastice, compresoare hidraulice, măşti de gaz omologate, centre de transfer tehnologic, rotative, dispozitive de prindere, aerul – un mediu prea elastic, gog constantinescu, pişcoturi şi şampanie, variaţii ale echilibrului hidric, cuptorul electric clasic.

Şi specia aia zbanghie, cu pălărie de pescar, blugii din anii 90, laptop dell alb-ultimul răcnet, ceas electronic casio din plastic shockresistant, schiţe pe care se văd greşelile şi ştersăturile de gumă în lumina de neon. Rău îmbrăcaţi dar cu o voioşie, dau din cap afirmativ-mândru în faţa panoului forumului inventatorilor români.

A nu, la Leordeni aveam şi noi aşa ceva…

La staţie?

Da, acolo. Dar n-a mers. Dincolo ce-aveţi?

Un polizor pentru traverse de cale ferată.

Dar traversele sunt din lemn putred!

A, scuze, şine am vrut să zic.

Băiatul singur cu invenţia lui: caruselul-parcare. Un centru de cercetare din moldova cu invenţia lor – igiena este semnul unei civilizaţii! Femeia în trening cu invenţia ei: aparatul de gimnastică medicală, ca un instrument nu foarte complicat de tortură. Bătrânul în fulgarin albastru şi geantă maro, păr alb, rărit pe creştet şi invenţia lui: studenta care seamnănă cu Daniela Nane şi se miră voios la boabe de năut în borcan. Femeia cu ştrampi de dantelă şi pantofi cu toc se alintă să iau şi eu nişte caramele. Ea a făcut-o ca şi cum i se cuvenea, ce bine era dacă nu spunea cu voce tare.

Bărbaţii cu mîinile în buzunare peste sacou, pas încet, importanţă. Şeful inventatorilor, un fel de inspector gadget în fulgarin albastru şi el, cu o aluniţă albastră, nobilă şi mustaţă de husar. Oamenii merg în grupuri, se vede că nu se cunosc bine, au entuziasmul ăla de stat la hotel împreună, mic dejun completinclus, cine are un foehn? În cazurile astea ajută să fie o femeie în grup şi atunci doamna marta de la proiectare înfloreşte feminină, faptul că poartă ciorapi de nailon te poate izbi şi înduioşa.