There is a deadlock..

Reclame

Toti simt superenergia şi se-mbulzesc să se roage: Doamne ajută-ne să umplem timpul, să fie trafic dezmorţit, să fie doamne care plimbă copii adorabili, să nu nimerim peste poze din lagăr când zapăm noaptea la unu, să nu ne dea în foc, să nu ne apară negi, să nu lăcomim în gol, să fim buni fără să ne dăm seama, să avem indulgenţă când suntem răi, să nu bâlbâim, să ne placă toţi prietenii prietenilor noştri, să fie vreme bună, să nu ne ia valul şi să minţim când povestim cu necunoscuţi, să nu ni se facă scârbă, să ni se cojească sănătos bubele, să trăim bogat, să nu ne doară, să fie cunoscuţi de întâlnit când mergem pe jos,  să ne placă, să fim sensibili şi înduioşaţi dar să nu fim tâmpi, să avem răspunsuri, să ne iasă din prima, să nu vină iritarea aia că mie nu mi se întâmplă nimic acum dar şi mai bine să ni se întâmple,  să nu luăm medicamente, să nu ni se facă părul măciucă, să nu cumpărăm haine mici, să fim străvezii sau competenţi atunci când este momentul şi dacă se poate să ne izbeşti cu ceva mai mare decât toate astea, că ne-am plictisit.

O dragă dar gândeşte-te la galenţi şi mâini înroşite de frig, la săbii şi armuri greoaie, la tristeţi gâlgâite, la pereţi capitonaţi, la carii, la poliţia militară, la deportaţi.

 

Ştiiiiiiiu, m-am gândit.

 

 

 

 

Trafic

Nu puteam să dorm

şi era cerul – se gălbejea.

apoi norul tot mai lung,

încă nedemontat.

şi era pasărea

la îndemînă,

în treaba ei,

deasupra tăblăriei.

deasupra, cu liniştea, cu

limpezire, fără stele

numai soarele la cîteva ore depărtare

trăgea pămîntul şi îl fana tiptil.

x

Dar deodată m-am uitat

pînă în stradă

şi am văzut cum o traversau

accelerau (pe Mute), cărau

bagaje, îşi asociau paşii

să prindă metroul, să

ajungă de aici acolo,

tot acolo – unde trebuie

să ajungă.

x

Erau muţi ca în Elephant

şi conştiincioşi

şi adormiţi cît încă cafeaua

de abia se strecoară în intestine.

x

Felinarele sub copac –

pasărea la locul ei –

sfredelea tărîmul pe îndelete –

ea nu se speria şi îşi lua zborul ca porumbeii.

– invizibilă doar să încolţească clipa.

O fojgăială desfăşurată în plan (2)

Un bătrân citeşte un ghid de hipnoză pentru începători.

Fata lungană cu nasul cocârjat, cu părul drept şi vopsit îi face poze prietenei ei cu buze groase, roşii, plinuţăgoth, şi-i spune cu vocea tremurând, doamne cât îţi urăsc ochii ăia. Ce? Ochii tăi. Îi urăăăăăăsc ohmygod. Se bucură amândouă, prima scăpată de o presiune de pizmă, ca şi cum ar fi rezolvat ceva iar frumoasa se bucură regulamentar, puţin plictisită şi îngăduitoare dar în căutare de altceva. Trec printre scaune împreună toată seara, râd demonstrativ, nu vorbesc între ele decât rar, se uită la lume, una trufaşă, cealaltă chemător-rugător.

Scaune târşâite pe podea scuzaţi v-a căzut
VH1 tropăit râsete ooooooooo

O fată bea ceai. Pleacă în cuba dar se teme să fie singură şi poartă ştrampi roşii sau alte culori ţipătoare. Îi vin bine.

45 de ani, unul cu mâinile pe genunchi, celălalt degajat cu braţul petrecut pe după scaun dar amândoi cu ceva cuminte, retractil. Beau bere, le place. Sunt intimidaţi pe rând de chelneriţa girl-next-door, de tinerii care au trecut siguri de ei până la masa din spate, de fetele marlboro, de toate fetele, de cerşetorul scund, cu mers de cazac, într-o mână ţine ghiocei, cu cealaltă te mânjeşte.

Case înalte case scunde vitrine maşini stau
bat cu degetele peste bord, şterg ochelarii, verde scrâşnescpornesc

O fată se arată toată frumoasă şi-i povesteşte colegului îndrăgostit despre machete cu copăcei. El nu se satură.

Un băiat – locuieşte cu mama lui, cu sora şi cu concubinul mamei. Are 13 ani dar arată de opt. Îl vezi prin vitrină cum merge cu picioarele depărtate, într-un balans nefiresc printre maşinile de lângă trecerea de pietoni. O căciulă şi o haină cu steaua. Ca să-i arate mamei lui că toate curelele sunt de fapt din iubire şi construirea caracterului, dintr-o uscătorie la etajul 9.

Un câine se strecoară.

fojgăială desfăşurată în plan 1 :)

Andrei vine de la şcoală. Iese în fugă pe poartă, se strecoară cu ghiozdanul de-a latul printre doi băieţi de la telecomunicaţii, fuge primii 10 metri, trece pe lângă casa masonilor cu sârmă ghimpată, lasă degetele peste gratiile de fier ruginit să facă ptptptpt, îşi saltă din când în când ghiozdanul pe umeri, îşi pune haina prin bretele, are părul lipit de fruntea transpirată. Acum nu se grăbeşte, „tărăgănează” cum spune învăţătoarea care urmează să iasă la pensie. tărăgănează tărăgănează tărăgănează cum sună. Se gândeşte la Ivan cel groaznic, cum să-ţi spui groaznic, cum să nu dea nas în nas cu Alina, cum să arunce sandvişul la gunoi, trece strada, o raţă pe lacul mizerabil, la stânga autobuz, urcă, stă în picioare, un bătrân îl întreabă în ce clasă e, se trage când bătrânul îl prinde de gulerul tricoului, sub bărbie şi-l întreabă dojenitor de ce umblă aşa dezbrăcat, abia aşteaptă să coboare să se şteargă pe gât unde a fost degetul ăla ascuţit şi aspru. Stă să plouă. Urcă Mira şi prietena ei în partea cealaltă. Se-ntoarce şi se face că nu le vede, se uită concentrat pe geam, cu spatele la bătrân şi la fete. Coboară amândouă treptele deodată, sare în stradă, mai împinge odată ghiozdanul în sus, apoi îl întoarce, deschide şi scoate o pungă mică, un sandviş cu brânză topită, mirosind a hârtie şi acum diform. Se uită în sus la etajul 3 – nimeni, aruncă sandvişul, ce porcărie.

The Dining Rooms – Tunnel

Blankend

Dimineaţa soare

şi acum plouă

– ştiţi şi voi cum e.

În camerele voastre

nu intră nimeni

nici la 4 nici la 11.

De la geam e strada

undeva jos

şi hotelul cu asiatice

le văd noaptea

unii, alţii rulează

se schimbă între ei.

oameni care îşi

întind hainele

caută în bagaje, fetele

îşi aşteaptă rîndul la baie.

O zi sau două şi apoi

probabil trec în altă

gară cumpără alt ghid turistic.

Nici eu nu rămîn de tot

şi mie îmi dă

Server not found.

Ferice pavajul ferice

crăpătura ferice plăntuţa

Ce e cu ea aici?

Cum se descurcă printre

picioarele şi cîinii

ăştia care o molfăie

o marchează necontenit.

Te felicit ierbuţă!

eu nu-s ca tine

numai

o pasăre bizară

între convalescenţe accidentale.

Şi nici n-o mai văd

dar

prima muscă din an

joacă invizibilă

în camera

din care am ieşit.