un poem de acum 8-9 ani :)

Outside

xxx

Deschid geamul

las mingea să-mi sară în braţe

îmi pasă, da, da, o strâng în pumn

apoi o arunc înapoi

O înapoiez, se spune, pe geam

şi împinsă o doză din delicateţea

mea maniabilă

se trezeşte pe două picioare

Iubirea mea se uită la oameni.

După două zile o să aibă glumele ei, sigur,

n-o să se deosebească de tine.

Ştii asta ?

Ştii multe ?

După ce o să afli o să ştii că ai

o să ştii să ai ?

Şi o să ne bucurăm că avem ?

orele de azi şi orele de ieri

un varieteu la pândă

pentru sportul delirului meu

pentru sportul delirului tău.

xxx

Dar pneuma mea trece prin glezne ferme

Dar „sărăcia cu duhul înseamnă că omul

să fie într-o asemenea măsură eliberat

de Dumnezeu şi de lucrurile lui, încât,

Dumnezeu, dacă vrea să lucreze în suflet,

să devină el însuşi locul unde vrea să lucreze.”

Finalul se lasă aşteptat.

şi îmi mai pare că el îndeasă plămânii

îi înfundă de aer, să pocnească

sub soare şi sub pleura făpturilor cu

care îngân.

Aici pot încuviinţa orice,

în ochii lor vântul

se joacă fosforescent şi fără cuvinte

Cantitatea de lumină pe care o duc îmi

înnegreşte degetele, le dedică o secundă

muzicii palatale

în care creierii pleznesc asfaltul.

Nu vorbesc.

Suprafaţa liliachie pe blană

sub călcâi

Apa ei

pe spate

pe unghii şi degete

În ochi, din ochi va face

întuneric azi.

xxx

E puţin frig

Se-mbată când simte alunecarea

Toată vara cu mâna pe el

A lăsat trei cuvinte şi frigul

De la ceilalţi nu a ştiut să ceară

măcar un stern în care să continue

Când l-au slobozit prin lume

i-au arătat cum se face schimbul

Picior peste picior se-ntinde

corp lângă corp

Şi sufletul lor îl răscumpără pe-al său

Nu a vrut. A spus

E puţin frig

Şi fără o frază – vântul l-a purtat

dincolo şi aici

Cu nimic, puţin nimic frig.

xxx

Puţine cuvinte şi

puţină teorie.

S-a întins pe gingie roşu

Dar asta e numai o fericire

a minţii.

Dacă laşi multă apă curge din

gaura de jos – şi inundă

gaura din podea.

N-o să facem nimic împreună

Aşa presimţi

Deja e august. Pentru tine

s-au împletit şi despletit stilurile

au zburat aripi şi au umplut spaţiul

A fost prea greu să mă dezmierd

în fiecare minut, cu fiecare zeu

Pentru tâmplele lor nici degete, nici buze.

xxx

Că praful lor s-a dus dracului,

distracţiile nu acoperă vidul

vidul nu acoperă diferenţa

diferenţa nu acoperă emisferele nebuniei

Aştept.Să aştept. Să apară şi pe carnea ei

viaţa ei, lăcomia prin care balotul nostru

de stropşeli se destinde

Îmi place foarfeca şi exemplul cu care ni se vâră în

stern, în pielea goală, în aranjamentele gramaticale

Flatus, flatus roşcat se scurge prin şanţuri

Îmi place foarfeca şi vaporii de adevăr de sub limbă

Îl iau uneori de pe stradă şi-l întind şi nodul

alboi se înghite altădată.

Nicicând , adică altădată, aşa cred că

am dreptate

Vine şi dacă vine înseamnă că oricum

nu sunt pregătit îndeajuns

xxx

Şi ei au ieşit şi s-au

spălat pe pietrele de la râu

pentru un an de temeri

Au vărsat apă pe tibii

Cu ei te întâlneşti şi

îi vezi bolnavi

Se mişcă şi vorbesc de boli

Pe ochi firicelele unui oraş

prin care au trecut şi s-a încrustat dorinţa

Covata acestui ritm, un om e ocupat

de covata lui, ochii lui,

o gâlmă de coridoare

ce se scurg împleticite sub bulă

Dacă s-a rupt ceva

nu cred că am cuvinte

Dacă se îndepărtează totul şi

respiri ca o fantomă – cuvintele

le laşi pe cealaltă parte a clipei

Crezi că o să izbucnească odată ceva?

Chiar şi corpuri, chiar şi tandreţe

chiar şi limpezimea fiecărui nor în

noapte

Reclame

de la Adin – :) it goes round and round since 0, 56

old school mystics –

melc

Claudiu Komartin: Floarea de menghină vs Blank

si putina muzica