Teren (trad. din R.A. Ammons)

Sufletul e un ţinut fără margini precise

Nu e sigur că un cîmp

îl poate umple

sau că un şir muntos îl va împrejmui:

pluteşte (auto-reglîndu-se) ca masa continentală.

unde creşte cel mai mult

sporindu-şi solurile adînci

(exact proporţional):

nu curge tot într-o singură direcţie: este o despărţitură:

încrengături de rîuri împrăştiate ca umbrele arborilor pe

coline înzăpezite : afluenţi, şuvoaie, lacuri alpine:

mlaştini stătute de liliac:

e schimbător, are climă: revărsări abundente

îl sapă; aluviunile îi schimbă

greutatea şi conţinutul:

vîrtejuri îl traversează

sau zăbovesc în vălmăşagul lor ca ordini izolate:soseşte luna:

are suprafeţe sterpe:smîrcuri, ce sporesc din ele însele

o creştere în distrugerea creşterii,

mutaţii în structură,

turbă ce invadează buştenii de plopi sau stejari:pietre semi-preţioase

şi metale alese se precipită din apa noroioasă în mîl:

e o zonă de balans, chiar aşa, ţinută să nu basculeze,

cumplite ape întunecate, ţipari sălbatici, contracurenţi:

un habitat, o ecologie exactă a formelor,

intimă într-un anumit grad

tolerabilă, nu în totalitate auto-destructivă: o crustă abundentă

un ferment, spumă din străfunduri

dar mai adîncă decît adîncurile; de asemenea:un gol, o bulboană:

ar putea să fie sferic, lumina şi cunoaşterea să fie numai

irisul şi deschizătura

către metodele sale întunecate de a privi: cum vine

şi se retrage, rupturi şi însănătoşiri,

vîrtejuri şi încremeneli:soseşte luna:teren

Reclame

Ayok I, II, III

I

Vă scriu din balta grofului

aici e soare cu încetinitorul .

au crescut copacii apoi s-au

lăsat într-o parte, au ramurile înmuiate în

rîu.

Cît păzesc struţul să pască iarba liniştit,

cînd închid ochii el îşi lasă capul din ce în ce mai jos

gîtul lui se îndoaie minute

în şir şi se freacă de scoarţă.

Îmi aprind o ţigară cu toate că nu pot fuma

şi mă uit la genunchii struţului, mă gîndesc că

o să facă un ou mai mare decît Rumburak

iară îs bolnav Dă-o dracului, s-au săturat toţi. Au

luat-o prin prundiş, unul a alunecat cu adidaşii în apă a înjurat ceva

cît am tresărit a clipit şi struţul

alţii s-au ascuns în pădure

prietenii mei – au mîncat şi au dansat dar acum

zic că se duc care încotro şi mă lasă cu Struţul

Eu ce să fac?

Casa mea e fără acoperiş ca în Cezar

şi se vede tot ce ar putea să facă unchii morţi.

II

Eu ce să fac?

m-au lăsat cu Struţul

îmi vine să fug cu el în pădure

şi în Mureşanu cînd a sunat din bucătărie

am lăsat furtunul deschis am mers repede să răspund

cîtă apă s-a scurs! Măimăi Apa cu

apa nu ştie ce să facă

a băltit şi s-a retras – sub morman o fi făcut vreun vălmăşag – ha?

ia să vedem

mai încolo şi deasupra , fără efecte se lasă cerul

eu ce să fac? Tot aer şi tot înghiţit pe rînd de cer.

În gura lui Rumburak, în Andrei Mureşanu.

Aşa am văzut – la trei case – cînd treceam – un cîine

s-a întins şi atresărit

că abia trecusem.

Ayoook

Uuu mamă e deja vară

În spatele casei floarea numai a crescut

Pînă la genunchi.

Şi fără picioare, fără mîinile din care

Să lipăie – pe linii, şi în lăţime

Se agaţă încîntarea.

III

Ayook `nveci n-avem bani Cori!

Scriu asta repede cu un creion şi întorc pagina o pun pe imprimantă

mă bîlbîi cu parcul cu grădinile cu tulpinile imense care ne invadează străduţa

am băut ceştile de ceai

e bine pentru că am golit ceainicul

am aprins ochiul din mijloc şi l-am lăsat să mai ţiuie odată.

Pentru cîteva zile în care am suflat tot mai atent

pentru că soarele se tot ascundea

şi promitea încă şi încă o melodie.

Şi pînza insectelor dacă nu se prelungea peste acoperişuri

Zbura nepetrecută printre oameni şi dragele lor de gînduri.

Încă o melodie – o caut la căşti şi te la să asculţi.

Apoi e simplu dimineaţa plimbarea asta se repetă

diseară e zydeco şi dub

ne luăm un suc şi ascultăm

şi asta vrem şi încă cîteva – vaai toate le facem!

Goodliving sub glezne de îngerei

Ayook azi şi mîine indulging un Green Kimono.

Spune şi tu!

Numărînd oi (de Russel Edson)

Un om de ştiinţă are o eprubetă plină cu oi.

Se întreabă dacă ar trebui să micşoreze o păşune pentru ele.

Sunt ca boabele de orez.

Se întreabă dacă este posibil să micşorezi ceva până

dispare.

Se întreabă dacă oile sunt conştiente de micimea lor,

dacă au vreun simţ al mărimii. Poate se gândesc că

eprubeta e un saivan de sticlă…

Se întreabă oare ce-ar trebui să facă cu ele; precis

au mai puţină carne şi lînă decît oile

obişnuite. Să le fi redus valoarea comercială?

Oare ar putea fi folosite ca înlocuitor

pentru orez, un soi de orez lînos…

Se întreabă dacă n-ar trebui să le turtească într-o pastă roşie

între degete.

Se întreabă dacă se înmulţesc sau dacă vreuna dintre ele o fi murit.

Le pune sub un microscop şi adoarme

Numărîndu-le…

Ayok

Vă scriu din balta grofului

aici e soare cu încetinitorul .

au crescut copacii apoi s-au

lăsat într-o parte, au ramurile înmuiate în

rîu.

păzesc struţul să pască iarba liniştit,

cînd închid ochii el îşi lasă capul din ce în ce mai jos

gîtul lui se îndoaie minute

în şir şi se freacă de scoarţă.

Îmi aprind o ţigară cu toate că nu pot fuma

şi mă uit la genunchii struţului, mă gîndesc că

o să facă un ou mai mare decît Rumburak

 

iară îs bolnav Dă-o dracului, s-au săturat toţi. Au

luat-o prin prundiş, unul a alunecat cu adidaşii în apă a înjurat ceva

cît am tresarit a clipit şi struţul

alţii s-au ascuns în pădure

prietenii mei – au mîncat şi au dansat dar acum

zic că se duc care încotro şi mă lasă cu Struţul

Eu ce să fac?

Casa mea e fără acoperiş ca în Cezar

şi se vede tot ce ar putea să facă unchii morţi.

Ioan MOLDOVAN – Mierla, mierlele (inedit)

cred că au căpiat mierlele în plină iarnă

la şase fix de dimineaţă ori de seară

încep nene să cânte ca descreieratele

plouă ninge e cald e frig ele una două cântă

ca-n secolul nouăsprezece de odinioară

cineva le-a plasat aici între blocuri în nuci şi-n pruni urbani

să ne înnebunească la cap

să simt un gol în stomac

nişte milenariste fără jenă fără program

la un moment dat o să ies pe geam de-aici

de la etajul perfect şi îngăduitor etajul şapte

voi intra şi eu în clubul lor select

ce are pe stemă doar cifra cinci

da, mierla, mierlele toate sunt un intelect

deconstruind vivace viaţa din moarte

Poem din „Viaţa fără nume”(1980) de Ioan Moldovan

ţigări răsfirate pe talgerul balanţei

vînzătoarea le-a aruncat ca pe nişte beţigaşe

aştept să spună ceva ocult

trei lei spune

încrederea în propiile puteri spirituale mi se clatină

afară e lumină cu plesnet

vigoare de dimineaţă

pe şosea trece o căruţă cu fîn

în fîn doarme o femeie

pe cuvîntul meu

i se văd tălpile

zeamă roşie uscată

cum o fi călcat fragii aceia

visaţi azi-noapte?

3 Semne

1. De trei zile vîntul bate dinspre Nimule

asta e semn că lunile de mijloc

vor aduce mai repede stolurile de găini de Sudan

ceea ce sperie pe toată lumea – Angewla a dat din cap –

şi s-a închis o zi să se roage.

2. Pe marginea stîngă a rîului

s-a înmulţit salata, acum e

mai dificil să treci înot înspre sat

cînd s-a încumetat Kaba Adjin

l-a prins un hipo şi i-a smuls un braţ

(era un mascul nou – pe care nu l-am numărat)

De-abia a reuşit să iasă la mal

să se ascundă în şoproanele satului vechi –

se temea să nu îl încolţească haita

aşa că s-a urcat pe acoperişul unei colibe şi

a strigat pînă au venit să îl ia.

Anni a plîns de necaz şi a aprins focuri în vinerea şi sîmbăta următoare.

hipo.jpg

 

3. Era unu bantu, îl strigam Lutaya, fusese porcar

şi acum îl lăsaseră să urce la cîmpie cu vitele.

Cînd s-a întors acum cîteva zile ne-a spus bîlbîit

că îi dăduseră drumul

şi că de la Kabalaghe în sus – pînă la cataracte – Nilul

aprope secase.

De pe stîncile lui Speke

a văzut cele două braţe ce cotesc înspre noi –

numai cu noroi şi crocodili învrăjbiţi ce se ascundeau

în hiacintul de apă.

La asta – baba Andebe mi-a spus să notez toate semnele pe un sul,

Să îl rulez în foi de kato

Şi să le arunc în groapa dinspre miazăzi.

Rips and tears

Rips and tears

Din celular ies scîntei

pe scroll se adună mîzgă

vine toamna în monitor

şi lumina-i tresare

răscolitor.

De la mufă, de la mufa pe care nu o pot

îndesa cum trebuie între perete şi carcasă.

Ascult maşinile aievea la 8 minute mai jos

şi am ascultat vertebrele aiurea

cum pîcîie de la şold în sus

de la şold în sus

În seara asta molcomă.

Rips and tears zice Charles

Pe faianţă s-a picurat cafea

apoi pata a trecut, un contur lîngă piciorul mesei.

Am un vraf de recenzii

şi un dosar cu folii transparente

şi o să mă decid, care , cum – să

împart odată graţia asta buhăită.

Tulpina de salvie şi frunza de podbal,

Un corn de obligeană lîngă sfioasa pufuliţă

.

O vreme ai fost pe iarbă apoi

a urmat amon

acum eşti în cinematic şi xplodin.

Întrebările le poţi pune:

„Cît o să cheltui în Pub?”

sau

„Ce zodie eşti?”

sau un fragment mai lung din Montale

pe care aţipim.

„Ocaziile sau Jurnal din 72?